Category: love
Închei aici fotoreportajul realizat cu ocazia garden party-ului de la Palatul Elisabeta, organizat cu ocazia zilei de 10 mai. A fost un eveniment de clasă. A fost minunat! Mai vreau 🙂
Îmi plătesc datoria foto făcută la prima parte a fotoreportajului, când promiteam şi partea a doua. După cum se vede, a fost lume de toate felurile, naţionalităţile, religiile şi pălăriile :). Şi a fost foarte bine.
Am avut norocul şi bucuria să mă număr printre invitaţii Casei Regale a României la Palatul Elisabeta, cu ocazia zilei de 10 mai. Această dată are mai multe semnificaţii, aşa că pentru detalii gugăliţi :). Eu vă propun un fotoreportaj în mai multe părţi. Să vedeţi ce n-a văzut Parisul, cu lumea aleasă, doamne cu pălărie şi bărbaţi distinşi.
Îmi e imposibil să mai spun ceva sau să mă mai gândesc şi la altceva decât la dramatica veste a pierderii unui PRIETEN. Onişor era un OM cum puţini se nasc pe pământ. Acum mi-a rămas doar amintirea lui şi poezia asta, pe care mi-a recitat-o în urmă cu peste 30 de ani. Adio, dragă Onişor!
Ultima oră
de Ion Minulescu
lui Onişor La Circ... Un accident banal – Un acrobat, Un salt mortal Şi... Acrobatul nu s-a mai sculat... Alămurile din orchestră au tăcut, Iar clovnii din arenă au ţipat... Dar publicul din staluri n-a crezut Că poate fi şi-un accident adevărat Şi-a fluierat... Zadarnic – Mortul n-a mai înviat... Păcat de el!... Era un tânăr acrobat frumos, Cu corpul tatuat de sus şi până jos, De care publicul se minuna, Când îl vedea-ndoit ca un inel, Sau când pe bara fixă se-nvârtea Ca o morişcă de cafea Cu balerina lângă el!... Dar balerina nu-l iubea!... Povestea lui? Hm!... Povestea mea – A mea, A ta Şi-a altora!... Acelaşi accident de circ, banal... O zi relâche, Şi-apoi, la fel, Cu-aceeaşi balerină lângă el, Alt acrobat... Alt salt mortal!... Din volumul „Strofe pentru toată lumea” 1930
Dorinta
de Mihai Eminescu
Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.
Aici se vede cine e jupânul.
Vă pupă dragul de Frămulică
