Category: love



Anunțuri

Închei aici fotoreportajul realizat cu ocazia garden party-ului de la Palatul Elisabeta, organizat cu ocazia zilei de 10 mai. A fost un eveniment de clasă. A fost minunat! Mai vreau 🙂


Îmi plătesc datoria foto făcută la prima parte a fotoreportajului, când promiteam şi partea a doua. După cum se vede, a fost lume de toate felurile, naţionalităţile, religiile şi pălăriile :). Şi a fost foarte bine.


Am avut norocul şi bucuria să mă număr printre invitaţii Casei Regale a României la Palatul Elisabeta, cu ocazia zilei de 10 mai. Această dată are mai multe semnificaţii, aşa că pentru detalii gugăliţi :). Eu vă propun un fotoreportaj în mai multe părţi. Să vedeţi ce n-a văzut Parisul, cu lumea aleasă, doamne cu pălărie şi bărbaţi distinşi.


Îmi e imposibil să mai spun ceva sau să mă mai gândesc şi la altceva decât la dramatica veste a pierderii unui PRIETEN. Onişor era un OM cum puţini se nasc pe pământ. Acum mi-a rămas doar amintirea lui şi poezia asta, pe care mi-a recitat-o în urmă cu peste 30 de ani. Adio, dragă Onişor!

Ultima oră

de Ion Minulescu

        lui Onişor

La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...

Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!...

Dar balerina nu-l iubea!...

Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea –
A mea,
A ta
Şi-a altora!...

Acelaşi accident de circ, banal...
O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...

Din volumul „Strofe pentru toată lumea” 1930

Dorinţă


Dorinta

de Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.

Fram spăşit


Fram, masculul Alfa


Aici se vede cine e jupânul.

Vă pupă Fram


Vă pupă dragul de Frămulică