Îmi e imposibil să mai spun ceva sau să mă mai gândesc şi la altceva decât la dramatica veste a pierderii unui PRIETEN. Onişor era un OM cum puţini se nasc pe pământ. Acum mi-a rămas doar amintirea lui şi poezia asta, pe care mi-a recitat-o în urmă cu peste 30 de ani. Adio, dragă Onişor!

Ultima oră

de Ion Minulescu

        lui Onişor

La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...

Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!...

Dar balerina nu-l iubea!...

Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea –
A mea,
A ta
Şi-a altora!...

Acelaşi accident de circ, banal...
O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...

Din volumul „Strofe pentru toată lumea” 1930