Locurile pot fi „noduri” între generaţii. Sunt mulţi copii de vamaioţi cu vechime, nişte veterani ai Vămii, care continuă tradiţia părinţilor şi vin an de an în celebra staţiune. Cândva, de mult, acolo era o oază de libertate, de „Woodstok”. Acum e, în mare parte, o adunătură de beţivi şi chiar drogaţi. Mulţi dintre cei care merg acolo sunt aşa, nu toţi. Nu generalizăm. Staţi, nu aruncaţi cu sticlele goale după mine, nu sunt ca babele alea ştirbe care critică tânăra generaţie. Merg în zona Vamă-2 Mai şi ştiu ce vorbesc. Chiar pot vorbi în cunoştinţă de cauză despre ce se petrece acolo. Atmosfera nu mai este nici pe departe cea de acum zece ani, să spunem. Preţurile au ajuns să le concureze pe cele din Mamaia, pentru că e cool să mergi în Vamă. Dinţii de aur şi lanţurile groase câştigă teren în lupta cu pletele, chitarele şi blugii rupţi. Plaja pierde teren în lupta cu betonul şi cu pista de biciclete. Ce mişto grotesc! Dar ASTA întrece orice limită. Citiţi şi vă minunaţi ce departe s-a ajuns.