Îmi e imposibil să mai spun ceva sau să mă mai gândesc şi la altceva decât la dramatica veste a pierderii unui PRIETEN. Onişor era un OM cum puţini se nasc pe pământ. Acum mi-a rămas doar amintirea lui şi poezia asta, pe care mi-a recitat-o în urmă cu peste 30 de ani. Adio, dragă Onişor!
Ultima oră
de Ion Minulescu
lui Onişor La Circ... Un accident banal – Un acrobat, Un salt mortal Şi... Acrobatul nu s-a mai sculat... Alămurile din orchestră au tăcut, Iar clovnii din arenă au ţipat... Dar publicul din staluri n-a crezut Că poate fi şi-un accident adevărat Şi-a fluierat... Zadarnic – Mortul n-a mai înviat... Păcat de el!... Era un tânăr acrobat frumos, Cu corpul tatuat de sus şi până jos, De care publicul se minuna, Când îl vedea-ndoit ca un inel, Sau când pe bara fixă se-nvârtea Ca o morişcă de cafea Cu balerina lângă el!... Dar balerina nu-l iubea!... Povestea lui? Hm!... Povestea mea – A mea, A ta Şi-a altora!... Acelaşi accident de circ, banal... O zi relâche, Şi-apoi, la fel, Cu-aceeaşi balerină lângă el, Alt acrobat... Alt salt mortal!... Din volumul „Strofe pentru toată lumea” 1930
