preţuri libertine/moravuri liberale
Latest Entries »
Aparenta tristeţe a bărbatului însurat.
Am fost la teatru. A fost frumos. Clubul verighetelor. Piesa, care de fapt este o înşiruire de bancuri şi poante cu bărbaţi care nu chiar vor să se însoare, a fost ok. Spun “doar” ok pentru că ştiam mai mult de jumătate din bancuri, iar la multe dintre celelalte am intuit finalul. Important este că ceilalţi oameni s-au distrat mai mult decât mine. La unele glume nici nu e bine să râzi, că ţi-o furi instant. Dacă nu eşti suficient de rapid de gură să te scuzi: “dragă, ştii doar cât te iubesc, am râs doar de complezenţă, să nu creadă lumea că nu m-am prins de poantă”, rişti să te alegi cu un cot în coste şi cu un scrâşnit printre dinţi: “discutăm acasă!”. Este un fel destul de fizic de a “discuta”. Cu toate astea, nu pot spune că nu mi-a plăcut şi că nu m-am simţit bine, mai ales că am fost cu mai mulţi prieteni, iar Cafeneaua Liberală Brătianu e un loc fain. Totuşi, finalul piesei îndreaptă publicul masculin în direcţia “corectă”, pe calea cea dreaptă… cum ar veni. Vă recomand să vânaţi pe FaceBook programul artistic al Cafenelei Liberale Brătianu. Merită.
Ultima ora
de Ion Minulescu
La Circ... Un accident banal - Un acrobat, Un salt mortal Si... Acrobatul nu s-a mai sculat... Alamurile din orchestra au tacut, Iar clovnii din arena au tipat... Dar publicul din staluri n-a crezut Ca poate fi si-un accident adevarat Si-a fluierat... Zadarnic - Mortul n-a mai inviat... Pacat de el!... Era un tinar acrobat frumos, Cu corpul tatuat de sus si pina jos, De care publicul se minuna, Cind il vedea-ndoit ca un inel, Sau cind pe bara fixa se-nvirtea Ca o morisca de cafea Cu balerina linga el!... Dar balerina nu-l iubea!... Povestea lui? Hm!... Povestea mea - A mea, A ta Si-a altora!... Acelasi accident de circ banal... O zi relache, Si-apoi, la fel, Cu-aceeasi balerina linga el, Alt acrobat... Alt salt mortal!...
Şi despre bere. Şi despre femei frumoase. Şi despre atmosferă excelentă pentru băut bere cu prietenii.
Despre oameni relaxaţi, despre oameni care savurează bere şi cârnăciori.
M-am bucurat acum vreo două săptămâni de un concert Hara de excepţie. Atmosfera de la Casa Warsteiner a fost de vis. Am cântat până aproape de ora 3, am dansat pe scaune, am fost alături de prieteni dragi. Ce putea fi mai frumos? Voi pune câteva fotografii din concert, în zilele ce urmează. Treptat.
Stâlpii trupei Hara, Flavius Buzilă şi Marius Aştilean, fac ultimele reglaje înaintea unui show de excepţie.
Uitaţi-vă în echipa Franţei, să vedeţi câţi albi au… şi l-au mai transferat şi pe Nicoliţă. Un ţigan autentic aveam şi noi în naţională şi ni l-au luat şi pe ăla:). Şi francezii spun despre noi că suntem ţigani.
Prea multe lucruri nu mai sunt de spus despre stadionul ăla mare şi frumos. Naţional Arena este un stadion adevărat. O spune unu care a fost pe multe arene la viaţa lui. Am fost la România – Franţa şi jocul ăla trist şi încâlcit al gălbejiţilor nu a făcut decât să-mi întărească opinia că Piţi NU este antrenor. Am făcut câteva foto. Le pun în două episoade.
